Wilhelm al II-lea al Germaniei

Article in other languages:

Wilhelm al II-lea
Împărat al Germaniei; Rege al Prusiei

Domnie	15 iunie 1888 – 9 noiembrie 1918
Predecesor	Frederick al III-lea
Succesor	Monarhie abolită Friedrich Ebert (Cancelar şi de facto şef de stat al Republicii de la Weimar)
Căsătorit	Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein Hermine Reuss
Urmaşi
Wilhelm, Prinţ Moştenitor al Germaniei Prinţul Eitel Friedrich Prinţul Adalbert Prinţul August Wilhelm Prinţil Oskar Prinţul Joachim Prinţesa Viktoria Luise, Ducesă de Brunswick
Nume complet
Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen
Casa regală	Casa de Hohenzollern
Tată	Frederick al III-lea al Germaniei
Mamă	Prinţesa Victoria a Regatului Unit
Naştere	27 ianuarie 1859(1859-01-27) Berlin, Prusia
Deces	4 iunie 1941 (82 ani) Casa Doorn, Olanda

Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei şi rege al Prusiei de la 1888 la 1918.

Wilhelm II provine din familia Hohenzollern, tatăl lui fiind Friedrich III iar mama lui este împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa.

Politica

În cei treizeci de ani de regenţă a împăratului Wilhelm II (1888 - 1918) este cunoscută în istorie sub numele de perioada wilhelmină.
Această perioadă de timp este marcată prin eforturile împăratului de a dobândi un prestigiu naţional şi a dezvolta Germania aducând-o în rândul marilor puteri ale lumii.
Această ambiţie o asociază şi cu o înarmare a Germaniei, pentru a obţine colonii noi în Africa şi mările sudului.
Această tendenţă pe plan extern a Germaniei, precum şi amestecul în războaiele din colonii (Krüger 1896), (Criza marocană 1905/06 şi 1911) ca şi (scandalul Daily-Telegraph 1908) a determinat o serie de conflicte politice în special cu Anglia şi la o destabilizare a politicii externe.
Wilhelm iubeşte parada militară, cu aceste ocazii subliniază faptul că militarismul caracterizează societatea germană, funcţii importante în aparatul de stat primesc acei care au o carieră militară strălucită.

Avântul economic german în timpul lui Wilhelm II este datorat încurajării dezvoltării tehnologiilor, industrializării, ştiinţelor naturale, aceste progrese fiind sprijinite personal de către împărat.
In politica internă Wilhelm II continuă politica socială a lui Bismarck, pe care l-a eliberat din funcţia de cancelar, căutând însă - cu succes parţial - să şteargă diferenţele în acordarea de drepturi grupărilor etnice minoritare. Politica lui internă şi externă a lăsat impresia unui împărat mai autoritar ca bunicul său Wilhelm I, însă istoricii socotesc regimentul lui personal ca o contradicţie cu politica lui socială, împăratul nefiind de fapt deosebit de autoritar, frecvent contrazicându-se sub influenţa unor miniştri sau generali. In perioada lui de domnie au loc lupte pentru putere ale diferitelor partide politice, fapt care determină schimbări frecvente ale cancelarilor. Astfel, în conflictele dintre naţional-liberalo-conservativi şi partidul social-democrat, din 7 cancelari 5 au fost eliberaţi din funcţie.
In timpul primului război mondial (1914 - 1918), incompentenţa strategică şi tactică a împăratului devine evidentă, iar din 1916 se abţine de a mai lua hotărâri, predând conducerea statului în mâna conducătorilor militari, generalii Hindenburg şi Ludendorff care în ultimii ani ai războiului instaurează dictatura militară. După sfârşitul primului război mondial, Germania este înfrântă şi 10 milioane de morţi rămân pe câmpurile de luptă, se declară Republica de la Weimar cu abolirea monarhiei, împăratul este silit să abdice (9 noiembrie 1918). Moare în exil în Olanda.

Reforme

▪ 1889: la 22.iunie este elaborată o lege pentru asigurarea invalizilor şi muncitorilor bătrâni
▪ 1890: Abrogarea legii socialiştilor
▪ 1890: înfiinţarea a 31 de asigurări sociale (LVA)
▪ 1891: plătirea unei rente la muncitori de peste 70 ani
▪ 1891:Legea protejării muncitorilor din 1 iunie limitarea schimbului de noapte, duminici pentru femei şi copii
▪ 1891: introducerea controlului printr-un sindicat de stat
▪ 1891: Permiterea în uzini a a unei comisii de control
▪ 1891: Interzicerea lucrului dumineca în industrie şi manufacturi
▪ 1892: Asigurarea de asistenţă medicală este extinsă şi pentru membrii familiei
▪ 1895: Interzicerea lucrului dumineca în industrie şi manufacturi
▪ 1899: Legea de asigurare a invalizilor
▪ 1901: Sprijinul acordat clădirii locuinţelor muncitoreşti
▪ 1905: Comisii de control devin obligatorii în minerit
▪ 1908: Timpul de lucru e limitat, este interzis schimbul de noapte femeilor şi copiilor
▪ 1911: Legea stabilirii asigurărilor în ţară (RVO)
▪ 1911: introducerea de pensii pentru orfani sau văduve
▪ 1911: Legea de asigurare pentru angajaţi
▪ 1911: Legea de reglementare a muncii casnice
▪ 1916: Reducerea vârstei de pensionare de la 70 la 65 Jde ani
▪ 1916: Reducerea vârstei de pensionare la 60 de ani pentru femei