|
Richard Waldemar Oschanitzky (n. 24 februarie 1939, Timişoara - d. 1979, Bucureşti) a fost un compozior, aranjor, pianist şi dirijor român, unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de jazz ai României. BiografieA fost studentul clasei de compoziţie condusă de Mihail Jora la Conservatorul din Bucureşti (1955-1959). S-a afirmat începând din 1959 în domeniul jazz-ului, impresionând muzicienii şi publicul prin talentul, ingeniozitatea improvizaţiilor şi tehnica pianistică desavârşită. Sute de aranjamente şi orchestraţii pentru casa de discuri "Electrecord", Radioteleviziune, pentru spectacole de teatru, muzică originală compusă pentru filme de animaţie şi filme artistice (multe reintrate de câţiva ani în circuitul difuzării la posturi TV româneşti), sute de recitaluri şi concerte de jazz în România, Germania, etc., piese de jazz în stiluri diferite (de la bop, cool, la free-jazz) reprezintă o activitate uimitor de diversă, densă şi valoroasă, concentrată pe durata a numai doua decenii (1959~1979). Suma creativitaţii lui Richard Oschanitzky poate fi descoperită în muzica de film si în opus-urile de jazz cameral si jazz simfonic. A fost considerat unul dintre cei mai valorosi compozitori romani de muzica de film. A inceput ca autor de partituri pentru productiile documentare si de animatie realizate la „Sahia Film” si la „Animafilm”. In 1966 a pasit in universul filmului artistic, odata cu Stefan Iordache si Margareta Pislaru, protagonistii unui „Film cu o fata fermecatoare”. A colaborat cu regizori de renume: Malvina Ursianu, Serban Creanga, Sergiu Nicolaescu. A scris partitura pentru muzicalul „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, pentru „Comedia Gamelor” de Andrei Bradeanu – ambele premiate la concursuri internationale.
"Nu trebuie să facem nici o diferenţă între muzica clasică, muzica uşoară, muzica populară sau jazz. Orice muzică poate fi buna, sau proastă - şi atât" (Richard Oschanitzky) În aceste câteva cuvinte a fost exprimată o concepţie clară, lipsită de prejudecaţi, ce-şi păstrează netulburată modernitatea. Cuvintele acestea simple, precise, au fost rostite de Richard Oschanitzky, unul dintre puţinii muzicieni din lume care au cultivat în egala măsură genuri diverse, aparent antagoniste; simfonic, vocal-simfonic, cameral, genul asa-zis “uşor”, jazz. DiscografieSeria Jazz 3: Orchestra Richard Oschanitzky - Bossanova (Electrecord, 1960)
Orchestra Richard Oschanitzky: Richard Oschanitzky - piano, organ; Alexandru Imre - sax alto; Da Mîndrilă - sax tenor; Titus Muntean - flute
(1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Solişti: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mîndrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mîndrilă - saxofon tenor; Ştefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.