Ca mărime, Europa este penultimul continent din lume, fiind puţin mai mare decât Oceania, cu o suprafaţă de 10.600.000 km². Ca populaţie este al doilea continent în lume, după Asia, cu aproximativ 700.000.000 de locuitori, sau 11% din populaţia lumii.
Europa are o lungă istorie a unor mari reuşite culturale şi economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, în mod general, atribuite grecilor antici şi Imperiului Roman, care a supus întreg continentul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută sub numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaştere şi prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări şi creşterea cunoştinţelor ştiinţifice. Din secolul XV, naţiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franţa şi Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependenţe în Africa, America şi Asia. Revoluţia Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită şi, implicit, la o creştere de populaţie. După Al Doilea Război Mondial şi până la sfârşitul Războiului rece, Europa a fost împărţită în două mari blocuri politice şi economice: naţiunile comuniste din Europa de Est şi ţările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1991, blocul estic s-a dezintegrat.
Ţări
Tabelul de mai jos afişează o listă a ţărilor europene după regiuni folosite de către Organizaţia Naţiunilor Unite.
Limbile romanice sunt în uz constant în Europa de Sud-Vest, în ţările precum Franţa, Spania şi Italia, dar şi în România, Republica Moldova şi părţile Serbiei. Limbile germanice sunt vorbite în Europa de Nord-Vest şi Nord. Se folosesc limbile slave în Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est[1].